Rome, seria HBO care a pus bazele Game of Thrones

Cine sunt protagoniștii?

În ultimii zece ani, așteptarea sezonului final al prequel-ului a făcut ca găsirea unei serii la nivelul Game of Thrones să pară imposibilă. House of the Dragon a oferit o anumită satisfacție, dar golul rămâne.

Totuși, dacă mutăm imaginația din Westeros în Imperiul Roman, găsirea unei serii epice de top devine brusc realistă. Înainte de Game of Thrones, HBO a produs o altă serie cu buget mare și scară epică: Rome.

Cu doar două sezoane și bazată pe istorie reală din sfârșitul Republicii Romane, această producție e răspunsul perfect pentru cei care caută o nouă serie de binge.

Ambele serii împărtășează elementele pe care spectatorii le prețuiesc astăzi: actori excelenti, intrigă politică și lupte de putere. Singura mare diferență: Rome nu are dragoni.

Seria prezintă povestea ascensiunii Imperiului Roman după căderea Republicii.

Deși istoricii o apreciază, Rome se adresează unui public mult mai larg, la fel cum Game of Thrones a făcut cu fantezia. Motivul e că, deși e bazată pe evenimente istorice, intrigiile politice și confruntările personale sunt la fel de importante. Asta face spectacolul captivant chiar și pentru cei care cunosc deja cursul istoric.

Personaje ca Cezar (Ciaran Hinds), Pompei (Kenneth Cranham) și Brutus (Tobias Menzies) sunt jucători cheie, dar cele mai bune momente se petrec în afara cercurilor de putere.

Autenticitate în loc de precizie!

Adevărați protagoniști sunt Lucius Vorenus (Kevin McKidd) și Titus Pullo (Ray Stevenson), doi soldați din legiunile Cezarului care la început par doi țărani din The Hidden Fortress.

Se ceartă constant între ei, dar sunt implicați accidental în războiul civil fatal între Cezar și Pompei, urcând la o proeminență pe care niciunul nu o voia cu adevărat.

Unul din punctele forte ale Rome e modul în care portretizează plebeii și populația comună a acelei epoci, cu Vorenus și Pullo ca cele mai bune exemple. Deși e interesant, schematismul nu e domeniul lor. În acest sens, Atia din casa Julia (Polly Walker) și Servilia din casa Junia (Lindsay Duncan) nu datorică nimic personajelor ca Cersei Lannister (Lena Headey). Ambele sunt legate de Cezar, una ca sobrină, cealaltă ca fostă iubită, și fiecare mișcă munți pentru a-și proteja familiile și pozițiile politice.

Fiul lor, Octavian (Max Pikris/Simon Woods), și Brutus beneficiază enorm și ajung la roluri la fel de importante în destinul Romei.

Seria excela prin prioritizarea autenticității istorice peste precizia exactă.

Fiind o serie TV și nu un manual de istorie, e natural ca nu tot ce se arată în Rome s-a întâmplat cu adevărat, sau că personajele istorice nu erau exact cum sunt prezentate.

Totuși, când ne gândim la Imperiul Roman, imaginea noastră e masiv influențată de operele de artă, iar Rome e una din cele mai bune referințe disponibile pentru a înțelege această viziune.

Nu e perfectă (e departe de a fi așa), dar excela prin a părea autentică, aspirând la precizie, nu inversul.

Moștenirea producției și atractivitatea binge!

În termeni practici, asta înseamnă că Rome, ca și Game of Thrones, e o abordare foarte brută și realistă a unei lumi care, în afara ecranelor TV și paginilor de cărți, trăiește în mintile oamenilor. Nimic din serie nu ar trebui luat ca istorie reală, dar face eforturi să prezinte tot într-un mod credibil.

De exemplu, e foarte improbabil ca cineva înfigat de mai multe ori să poată încă articula cuvinte, dar ne imaginăm Cezar spunând încă „Et tu, Brutus?” din cauza lui Shakespeare.

Asta nu e menit să discredită tot ce precede Rome, ci mai degrabă să laude modul în care seria se concentrează pe aspecte pe care majoritatea oamenilor nu le-ar remarca.

Faptul că cei doi protagoniști vin dintr-un mediu de nivel de stradă arată Rome într-o lumină diferită — ganguri de stradă, vânzători și viața zilnică a acestor oameni în haine uzate contrastează cu coloanele de marmură și togele pe care le imaginăm aproape exclusiv. Ambele sunt prezente, desigur, dar sunt la fel de importante.

Când Rome a fost difuzată în 2005, HBO nu-și stabilise încă era de francize și IP, iar programarea originală de prestigiu era ceea ce-l diferențiază de alte platforme de cablu. Rome se încadrează imediat în această categorie alături de The Sopranos și The Wire, dar e diferită prin a fi prima producție cu buget mare al rețelei, cu un buget de peste o sută de milioane de dolari.

Mai mult decât un singur studio, a cerut studiourile iconice Cinecittá pentru a construi seturile, într-un efort comun al HBO, BBC și RAI.

Din păcate, astfel de costuri de producție ridicate nu erau parte din realitatea TV-ului de cablu la acea vreme, forțând Rome să se termine în sezonul 2, cu Augustus devenind primul Împărat Roman, în loc să continue cu planul original de cinci sezoane.