Disney a încercat să reînvie un sitcom revoluționar din anii '60: eșec la box office

Sitcom revoluționar în anii '60?

În vara anului 1999, studioul Disney a decis să capitalizeze pe nostalgia televiziunii clasice, aducând pe ecran un sitcom de ficțiune științifică care a marcat istoria televizionului american în anii '60. Obiectivul era revivirea serialului „My Favorite Martian”, care fascina publicul între 1963 și 1966, transformându-l într-o aventură familială cu efecte speciale moderne.

Deși proiectul părea promițător pe hârtie, rezultatul a fost un film care nu a recuperat nici jumătate din buget și a fost uitat, la fel ca seria originală în memoria multor oameni.

„My Favorite Martian” a debutat în 1963, devenind prima producție americană care a combinat genurile fantasy și sci-fi într-un sitcom. În acea perioadă, seriale cu teme surreale, precum „Bewitched” sau „I Dream of Jeannie”, erau deja populare, dar niciuna nu prezenta un personaj alien cu aspect uman și puteri supranaturale.

Doi ani înainte, Mr.

Reboot-ul filmului: idee și execuție?

Ed prezentase un cal vorbitor care locuia cu un arhitect suburban, dar My Favorite Martian a depășit acest concept, introducând un antropolog marțian de 450 de ani cu abilități extraordinare, care se așază în casa unui jurnalist din Los Angeles.

Seria a fost condusă de Bill Bixby, în rolul jurnalistului Tim O' Hara, și de Ray Walston, care interpreta „Uncle Martin”, marțianul prieten. Povestea începe când Tim descoperă o navă spațială prăbușită și îl găzduiește pe alien în garajul său. Doi intrigi încheie un pact de tăcere: Martin va repara navele, iar Tim va păstra secretul identității sale. Pe parcursul celor trei sezoane și 107 episoade, cei doi protagoniști se confruntă cu situații absurde generate de ignoranța lui Martin față de obiceiurile umane, de puterile sale (teleportare, manipulare a gravitației) și de invențiile fantastice, cum ar fi mașinile în timp sau brățarele anti-gravitaționale.

Seria a avut și invitați notabili, inclusiv un tânăr Tom Skerritt în episodul „Mrs. Jekyll and Hyde” și Alan Hale Jr. celebrul Uncle Harold din Gilligan's Island.

Producția s-a oprit în 1966, lăsând o amprentă discretă, dar importantă în evoluția comediilor de ficțiune științifică. Treisprezece ani și jumătate mai târziu, Disney a simțit că seria merită o a doua șansă, de data aceasta pe marele ecran.

În 1999, Disney a lansat o adaptare cinematografică, sperând să atragă atât fanii nostalgici, cât și o nouă generație de public. Filmul a fost regizat de Donald Petrie, cunoscut pentru comedii precum „Mystic Pizza” și „Miss Congeniality”. În rolurile principale au fost Jeff Daniels, care a interpretat producătorul de știri Tim O' Hara, și Christopher Lloyd, care a interpretat Uncle Martin.

Performanța la box office cumva?

Povestea a fost adaptată pentru tonul familial Disney: Tim, recent concediat, descoperă o navă spațială prăbușită în timpul unei călătorii și vede în asta o șansă să-și recupereze locul în media. Uncle Martin coboară în viața lui și, deși Tim intenționa inițial să îl folosească ca subiect senzational, se atașează de el.

Conflictul se intensifică când agenția SETI începe să îi urmărească pe cei doi, forțându-i să coopereze pentru a scăpa de captură și a-l ajuta pe Martin să se întoarcă pe Marte.

Elementul de nostalgie a fost adus prin apariția lui Ray Walston, actorul original al Uncle Martin, în rolul unui alt marțian, Armitan/Neenert, care fusese de asemenea prins pe Pământ de mult timp. Această apariție a marcat ultima sa apariție la cinema, Walston murind în 2001.

Bugetul oficial de producție a fost de 65 milioane de dolari, iar veniturile globale au atins doar 36,8 milioane de dolari, adică puțin peste 56% din costul inițial. Din punct de vedere financiar, filmul a fost un eșec clar, iar impactul său cultural s-a redus la câteva recenzii negative și o prezență modestă pe platforma Disney+.